Când cerul plânge,
râde, în hohote,
pământul.
Iscodesc, pe crengi, mugurii...
Verde, piatra de smarald a inelului
ce ne promite inima,
jertfă eternă,
iubirii.
Albastrul de cer,
verdele timpului,
culori împrumutate din curcubeu
şi pictate
pe rochia de bal
a primăverii...
Eu?
Dansez în albul înflorit
al livezilor
ce viscolesc eternitatea...
mai dat gata , parca imi furi gandurile draga mea . toata admiratia pentru romantismul tau
RăspundețiȘtergereSuperbe versuri...imi place foarte mult!
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=0htwQ2YDhM8
Cu mare placere l-am citit si pe Amprente.Poemul tau atinge sufletul meu.
RăspundețiȘtergereO zi cu senin sa ai draga mea!
O, Doamne, cat e de frumoasa poezia! Nu pot pleca de-aici fara sa iau in suflet "Iscodesc, pe crengi, mugurii...".
RăspundețiȘtergereNemaipomenite gânduri-versuri!
RăspundețiȘtergereAş dansa şi eu cu tine...
Mi-au placut mult versurile tale. Ma indemni sa dansez si eu. Mai trec pe la tine...
RăspundețiȘtergere