duminică, 27 martie 2011

Condamnatele - (proză arhiscurtă)


Condamnate de ţara pe care o definesc, de poporul care le-a folosit timp de două mii de ani. Resturi, bucăţi neterminate sau neîncepute, dezintegrate, uzate, schingiuite şi scuipate printre dinţi. Au avut zile de glorie când erau scrise cu aur şi păstrate în altare, când oamenii care le cunoşteau erau priviţi cu respect şi consideraţi genii.


Dar, azi... stau atârnate ca pânzele de păianjen în lumina soarelui de toamnă, triste şi umilite în aşteptarea unei sentinţe. Ele, nevinovatele, frumoasele şi doinitele cuvinte ale limbii române.

Un comentariu:

  1. Ingenios adevar! Imi place mult .La fel ca pe Amprente, pot spune ca te admir draga mea Aris!

    RăspundețiȘtergere