marți, 29 martie 2011

Uliţa cu poveşti - (proză arhiscurtă)


În august, când se făcea porumbul fraged şi bun, în lapte, cum spuneau părinţii noştri, înfingeam un ştiulete într-un băţ şi îl frigeam la focul pe care îl aprindeam, seara, în mijlocul uliţei. Vara ne urmărea dintre stele, iar eu spuneam poveşti. Multe din ele le citeam în cărţile împrumutate de la biblioteca şcolii, dar schimbam numele personajelor şi le făceam reale. Acolo, în mijlocul uliţei, cu prietenii mei minunaţi alături, descifram viaţa.

Unde sunt copiii cărora, în nopţi splendide de vară, le spuneam poveşti?

4 comentarii:

  1. Frumos ! Mi-ai trezit amintiri le gate de vancantele lungi si calde din copilarie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoase si vii amintiri ai trezit si in memoria mea, dornica de acele vremuri si mirosuri. Iti amintesti cum mirosea o noapte de vara pe marginea ulitei?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cony, multumesc de vizita, cat despre copilarie ea insasi era o vacanta, chiar daca aveam obligatia de a merge si pe la scoala...

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Muscalu,
    cum sa nu-mi amintesc? Mirosea a stele si a eternitate... Pe atunci chiar si greierii cantau de drag, acum parca o fac din obligatie...

    RăspundețiȘtergere