vineri, 23 septembrie 2011

Rămas bun, vară...



În prima fotografie am surprins vara la malul mării în luna mai, în cea de a doua aceeaşi vară la sfârşit de septembrie...

sâmbătă, 17 septembrie 2011

gând tomnatic

copacii lăcrimează galben

stropi de culoare pierduţi

din pensula pictorului timp

cu inima bob de strugure

strivit în dinţii toamnei


risipă de aur

în calea iubirilor

ce nuntesc

cu vin nou şi cântece vechi


marți, 13 septembrie 2011

Femeia care aduce furtuna

Soţului meu drag

am fugit în braţele tale

dezertând dintr-o iubire imposibilă

am izbit uşa de perete şi

m-am cuibărit lângă inimă

te confundasem cu stejarul

din grădina bunicilor

acolo unde copilăria

îşi ascundea lacrimile

venirea mea a adus
nori întunecaţi de furtună

fulgere şi trăsnete

dar braţele tale au făcut zid

iubirea ta acoperiş

pentru ca nimic din toate acestea

să nu mă mai atingă

În ziua când a răsărit soarele
am vrut sa iau lumea la pas

în căutarea fericirii

tu nu ai putut supravieţui

fără femeia care aduce furtuna
şi m-ai încoronat regina

colţişorului tău de cer

vineri, 9 septembrie 2011

Ne-am născut români!

Dacă Dumnezeu ne-a trimis aici, cine suntem noi să avem curajul să ne renegăm neamul? Nevrednici să intrăm în mânăstirile construite de străbuni şi neiubitori de istorie, ne apucăm să construim o catedrală în curtea căreia facem şi un mol.
Am supravieţuit, ca neam, pentru că au fost câţiva nebuni înţelepţi care au crezut în viitor.
Noi, cei de azi suntem viitorul lor! Răsplata?
Copiii noştri vorbesc limba română ca pe o a doua limbă. Nu e un păcat să te exprimi prost în limba română, e un păcat absolut să faci greşeli de exprimare în limba engleză.

Ne-am născut români, să reînvăţăm să fim români!

miercuri, 7 septembrie 2011

Oameni sau câini


Paznic, la bunele si relele vietii, stă gândul omului. Dacă ai gând bun, acesta are forţa de a schimba destinul. Dacă pizmuieşti şi îl asupreşti pe cel de lângă tine, răutatea are forţa uraganului care rade totul în calea lui. Trecem pe stradă şi nu vedem decât răul, mizeria. De ce nu facem un popas în locuri superbe să admirăm toamna sau pur şi simplu să mergem pe stradă zâmbind. Nu mai avem nici amintiri frumoase? Sunt singura optimistă din ţara asta? Am nimerit într-o dimineaţă, pierdută în gânduri şi neatentă, în mijlocul unei haite de câini vagabonzi care se luaseră la bătaie. Cei de pe stradă aşteptau să mă înhaţe unul din câinii aceia transformaţi în lupi fioroşi. La acelaşi lucru mă gândeam şi eu, dar instantaneu, m-am oprit şi am început să zâmbesc. Calm, fără nici o tresărire, înconjurată de câini flamânzi şi nervoşi, zâmbeam. Nu m-am gândit nici un moment la frică, nu am lăsat-o să se strecoare în ochi sau să mă furnice pe spate. Am ignorat-o ca şi cum nu aş fi ştiut că există. La urma urmei animalele urăsc frica. Câinii au abandonat lupta, dar unul din trecători mi s-a adresat supărat:
- Cucoană, ori eşti nebună, ori eşti o vrăjitoare!
De abia atunci m-am întristat. Am înţeles de ce oamenii sunt mai răi decât câinii flamânzi şi nu mai reacţionează la zâmbete. Sunt însetaţi de sânge, chiar şi de cel al semenilor lor.

joi, 1 septembrie 2011

A existat...




Între atâtea femei cu cariere impresionante, actriţe talentate şi staruri de televiziune transformate în zâne, a existat şi Prinţesa inimilor. Nu era o frumuseţe ieşită din comun, dar avea acel ceva pe care, din păcate, femeile moderne nu îl mai au.
Cred că se numeşte feminitate.


Ieri s-au împlinit 14 ani de la plecarea ei...