joi, 31 martie 2011

Raportul de seară


Întârzie noaptea!
Înainte de a-şi lua în primire locul de muncă, s-a oprit la o mică bârfă cu soarele. Oraşul cochetează cu nehotărâta primăvara, femeile au invadat magazinele cu pantofi, iar bărbaţii discută despre intrarea triumfală a României în război.
Noaptea a început să tragă draperiile cu stele. La ferestre licăresc monitoarele calculatoarelor. Copiii s-au apucat de lecţii. Tinereţea, neliniştită, iese la plimbarea de seară şi regizează vise, iar dragostea?

Dragostea are o migrenă. Stă întinsă în pat şi urmăreşte, la televizor, evoluţia divorţurilor mondene.

marți, 29 martie 2011

Uliţa cu poveşti - (proză arhiscurtă)


În august, când se făcea porumbul fraged şi bun, în lapte, cum spuneau părinţii noştri, înfingeam un ştiulete într-un băţ şi îl frigeam la focul pe care îl aprindeam, seara, în mijlocul uliţei. Vara ne urmărea dintre stele, iar eu spuneam poveşti. Multe din ele le citeam în cărţile împrumutate de la biblioteca şcolii, dar schimbam numele personajelor şi le făceam reale. Acolo, în mijlocul uliţei, cu prietenii mei minunaţi alături, descifram viaţa.

Unde sunt copiii cărora, în nopţi splendide de vară, le spuneam poveşti?

luni, 28 martie 2011

Hoaţa - (proză arhiscurtă)

Am căzut!

Lacrimi mari şi suspine de plâns mă încearcă dar, vitează şi încăpăţânată, înghit în sec uitându-mă urât la copacul care nu se lasă cucerit. M-am ridicat hotărâtă, să mai încerc odată. Mă agăţ voiniceşte de trunchi, apuc prima creangă şi urc în coroana bogată, dar alunec şi aterizez, dureros, pe pământ. Oftând, resemnată, dau să-mi scutur ţărâna din haine şi... în palme aveam vaselină.

Bunicul veni, râzând, şi îmi întinse o strachină în care se lăfăiau, fudule şi parfumate, vreo 20 de zarzăre.

duminică, 27 martie 2011

Condamnatele - (proză arhiscurtă)


Condamnate de ţara pe care o definesc, de poporul care le-a folosit timp de două mii de ani. Resturi, bucăţi neterminate sau neîncepute, dezintegrate, uzate, schingiuite şi scuipate printre dinţi. Au avut zile de glorie când erau scrise cu aur şi păstrate în altare, când oamenii care le cunoşteau erau priviţi cu respect şi consideraţi genii.


Dar, azi... stau atârnate ca pânzele de păianjen în lumina soarelui de toamnă, triste şi umilite în aşteptarea unei sentinţe. Ele, nevinovatele, frumoasele şi doinitele cuvinte ale limbii române.

joi, 24 martie 2011

Înţelepciunea unui prunc - (proză arhiscurtă)


Într-o primăvară, la marginea satului, doi tineri făceau vălătuci, din lut şi paie, pentru căsuţa pe care o construiau. În curte, dintr-un ochi de apă, două rândunele luau în cioc nămol şi beţişoare. Zburau sub acoperişul unei troiţe unde zideau la cuibul lor. Pe drum, o mamă şi un copil se închinau la troiţa cu Isus răstignit. Mama îi spunea copilului: Ne rugăm pentru suflet! Copilul întrebă: Ce este sufletul? Mama răspunse: E un diamant! Copilul gândi: În căsuţe de lut, trăiesc suflete de diamant!

miercuri, 23 martie 2011

Cu bine, Elizabeth!



Azi, a plecat Elizabeth Taylor!
Nu ştiam de ce s-a posomorât vremea brusc...
După ce soarele promitea, dimineaţă, o zi superbă, după ce chiar eu am avut o zi minunată, la prânz, când am citit vestea m-am întristat şi am făcut echipă cu griul timpului.

Cu bine, Elizabeth!

marți, 22 martie 2011

yin - yang (proză arhiscurtă)


Dimineaţa soarele părea somnoros şi mirat. Ea plângea, el dormea. La amiază soarele îi pândea din colţul geamului. El fuma, ea împacheta. Se instala primăvara. Aterizau cocorii. În iarbă gărgăriţele îşi colorau aripile. La ora când ziua se despărţea de soare el, cu un pahar în mână, plângea după fericire. Ea, în gara despărţirilor, cu o eşarfă colorată făcea semn cireşilor să înflorească.

A doua zi soarele s-a trezit. Mirat. În grădina răsăritului se certau bobocii fragezi ai cireşului.
Motivul? Cine înfloreşte primul? El? Ea?

Despre frumos...


Cu mare tristeţe am observat că foarte puţini tineri citesc...
De când exist, în lumea virtuală, descopăr multe bloguri care nu spun nimic.
Culmea e că sunt foarte mulţi interesaţi - 50, 100 de oameni - care s-au înscris, să fie prezenţi, la naşterea nimicului. Ce se întâmplă?
Dacă nu mai am ce spune, închid blogul. E simplu. Sau specific, undeva, la vedere:
Oameni buni treceţi mai departe.
Blogul meu e despre nimic.
Nu pierdeţi timpul!
Citiţi altceva...

E adevărat că sunt şi mulţi scriitori, dar puţini cititori. Trăim vremuri triste... Noi suntem trişti. Din când în când alunec în prăpastia asta şi eu, dar revin pentru că îmi place viaţa, iubesc oamenii, îmi place să citesc...
Găsesc, întotdeauna, portiţe de evadare în bucurii simple.

Vin zile superbe de primăvară!
Să înflorim împreună şi să ne trăim momentele de bucurie şi tristeţe scriind... Despre frumos!

vineri, 18 martie 2011

Fericirea e albastră - (proză arhiscurtă)

De copil visase perdeaua albastră de mătase. Abia acum, la maturitate, când era pe punctul de a deveni bunică, o descoperise într-un magazin de lux. A intrat şi a mers ţintă spre femeia, din magazin, care aranja marfa pe rafturi. Fără nici o introducere comandă 3 metri, dar în clipa aceea primi, pe telefon, următorul mesaj: "S-a născut nepoţica! Are ochii tăi, mari, albaştri!" A făcut semn, vânzătoarei, că renunţă la perdea. Deja în casă era prea mult cer! Râzând, ieşi la întâlnirea cu soarele...

miercuri, 16 martie 2011

Vis de primăvară



Când cerul plânge,
râde, în hohote,
pământul.

Iscodesc, pe crengi, mugurii...

Verde, piatra de smarald a inelului
ce ne promite inima,
jertfă eternă,
iubirii.

Albastrul de cer,
verdele timpului,
culori împrumutate din curcubeu
şi pictate
pe rochia de bal
a primăverii...

Eu?
Dansez în albul înflorit
al livezilor
ce viscolesc eternitatea...

vineri, 11 martie 2011

Dacă aş fi fost timp...


De la o vreme, evit să privesc oamenii în ochi..
E prea multă tristeţe, prea multă încrâncenare.
Azi mi-am făcut timp de o scurtă plimbare...
Pe faleză e frumos în orice anotimp, e o altă lume, e linişte, e curat... nu sunt cerşetori.

Faleza e o gară în care oamenii aşteaptă primăvara. Sau... ce ştiu eu? Poate e un aeroport unde aterizează cocorii cu mesaje de iubire de la perechile lor pierdute în lume...

Mă refugiez cât pot de realitatea dureroasă pentru a putea păstra speranţa, pentru a nu cădea în capcana depresiilor neînţelese care ucid zâmbetul.

Şi cuvintele îşi pierd strălucirea când nu mai ai idealuri... dar tot ele sunt cele care te ajută să construieşti şi să-ţi delimitezi visele...

Dacă aş fi fost timp, pentru fiecare om din lumea aceasta, mi-aş fi dorit să fiu o eternă zi de mâine. Pentru încrederea pe care aceasta zi, veşnic aşteptată, ne-o aduce...

Vă amintiţi replica lui Scarlet din filmul "Pe aripile vântului"?
- Mâine este o altă zi!

P.S. Cu tot respectul, dedic aceste rânduri unui popor care a inventat cuvântul demnitate. Pentru japonezi, nu e timp de lamentări si bocete, e vremea reconstrucției.
Noi românii, toți, cei 21 de milioane ar trebui să ne înscriem voluntari!
Aşa, vom fi prezenţi la lecția despre supraviețuire.

vineri, 4 martie 2011

Un vis...




Mi-aş dori ca atâta timp cât pe chipul meu mai sunt urmele tinereţii, să fiu frumoasă, elegantă, aşa cum sunt actriţele, de la Hollywood, în filmele vechi.
Să redevin femeie...
M-am săturat să port blugi - pantaloni în general - din comoditate, cizmuliţe cu tocuri joase, gecuţe - haine care trebuie să-mi ofere libertate de mişcare şi să fie cât mai practice.

Un fel de salopete pe care le purtăm cam 80% din femei!

Parcă, vreau să mă bucur de anii de tinereţe care mi-au rămas, să mă privesc în vitrine cum făceam la 20 de ani, să mă simt ca o prinţesă! Să întâmpin primăvara cu poftă de viaţă şi zâmbetul sincer al omului frumos!

Mă gândeam... ce-ar fi să apar odată îmbrăcată în stilul lui Marilyn Monroe?


miercuri, 2 martie 2011

Primăvară,




- Hai,
fă-ţi curaj şi invadează timpul!
A fost o iarnă magică,
dar e ora plecării...

În gara vieţii, te aştept!

La balcon au înflorit freziile,
e martie,
dar dimineţile ning,
răzvrătite şi încruntate,
Iarnă...