joi, 31 mai 2012

straini in... noapte!?!


 Mi-am propus de ceva timp sa ma intorc la ce imi place, sa fac pe plac sufletului meu si caut resurse care sa ma ajute sa ma bucur de cine sunt. De copil m-a fascinat teatrul, prima oara am ascultat teatrul radiofonic, apoi urmaream la televizor seara de teatru ( imi amintesc cu placere operele lui William Shakeaspeare) iar cand eram eleva de liceu cu banii primiti de la parinti, sa imi iau ceva de mancare, cumparam carti si o data pe luna un bilet la teatru. Anul acesta vreau sa ma intorc la micile mele placeri. Plimbandu-ma prin oras am vazut un afis care anunta piesa Straini in noapte. Primul pas: am cumparat bilet la teatru! M-am prezentat miercuri seara la Teatru Dramatic din Galati, imbracata frumos si emotionata. Lume multa, aglomeratie. Au deschis usa teatrului cu 5 minute inainte de ora stabilita pentru inceperea spectacolului. M-am asezat in loja. Un loc destul de bun, dupa parerea mea, pentru ca nu aveam unghiuri moarte.  Pe scena o imagine a lui Florin Piersic pe un ecran fara nici un fel de decor. Nu pot sa va spun decat ca am fost nevoita sa asist la cu totul altceva decat piesa pentru care platisem bilet. Dimineata am trimis un email directorului teatrului Vlad Vasiliu:

Domnule director,
aseara am fost una dintre pacalitii care in loc sa se bucure de o piesa de teatru "Straini in noapte", a descoperit ca asista la un show improvizat "Florin Piersic, pur si simplu". Nu ma intelegeti gresit, il ador pe domnul Piersic, dar as fi dorit macar sa fiu intrebata daca vreau sa vad acest show sau nu. 
Nu am fost la teatru de 27 de ani, se pare ca reintoarcerea la o veche dragoste a fost sortita esecului. Am considerat totusi ca trebuie sa va spun cat de umilita m-am simtit. Cand e vorba de cultura este nevoie de seriozitate, timpurile acestea nu ne permit sa facem experimente pe suflete!
Cu respect...
Asa ceva nu este posibil sa se intample la asemenea nivel. In sala erau in jur de 300 de oameni si nu cred ca vreunul a fost informat de schimbarea produsa pentru ca la plecare am observat spectatori tristi si revoltati... ca mine!

duminică, 27 mai 2012

Mulţumesc, Loreen!

A trecut şi finala Eurovision 2012... Răsuflu uşurată! A caştigat cea mai buna piesă, mă refer atât la compoziţie cât şi la punerea în scenă. Loreen a fost un fluture în furtună. Un exemplu de bun simţ şi rafinament, o cântăreaţă diafană cu o voce fantastică. Am ascultat piesa doar în semifinale şi... a fost suficient. Am înţeles de ce era favorită şi am votat, hotărât, pentru Euphoria. Nu ştiu dacă aţi observat dar era în picioarele goale, îmbrăcată până în gât (cu un decolteu din care lipseau silicoanele), un machiaj simplu de scenă, părul drept.
 Aseară am fost un om mulţumit pentru că Eurovisionul a fost un spectacol pe cinste. Europa a ales, din hoarda care făcea zgomot, O VOCE şi un dans ca un fâlfâit de aripi de fluture.

sâmbătă, 12 mai 2012

Frământările unei mame

Mă încearcă  în ultima vreme un sentiment de lehamite neexperimentat până acum. O stare din care nu am  voinţă să scap. Când vin în viaţă praguri înalte de trecut, afişez masca sub care îmi ascund teama. Nopţi nedormite şi frământări interioare mă bântuie. Îmi arunc ochii la frumuseţea anotimpului înflorit, încerc să  leg două vorbe, să scriu câteva rânduri, dar nu filtrez, nu le trec prin mine şi nu au strălucire. Când copila mea era mică şi mă vedea abătută imi spunea; Mami, uită-te în oglindă şi râzi! Tu nu râzi niciodată (are dreptate!) şi eşti atât de tristă! Râdeam de dragul ei şi uitam câteva secunde de nelinişti. Acum, cand ea este un adult  cu propriile probleme şi căutând permanent răspunsuri şi rezolvări la prezent, nu mai are cine să-mi spună; Mami, râzi! Deci, las în voia vântului cenuşa zilei de ieri, dar trăiesc şi sper în ziua de azi.  Cu tot sufletul mă rog să fie bine, şi... va fi!