Ilustrată muzicală

Vara se duce, bate la uşă toamna.
În amintirea ultimelor zile de vară, o melodie superbă...

sărut în aşteptare

din celălalt capăt al lumii
sufletul meu pereche
îmi trimite un sărut
să-mi vegheze somnul

primesc mesajul în email
dar ochii s-au angajat
privitori la spectacolul cerului
din degete pleacă răspunsul
în noaptea asta
făptura mea este întunericul
din noaptea perseidelor

sărutul tău va fi răsăritul

Între ieri şi azi

Dacă ieri alergam pe pământ,
Azi am încercat mersul prin stele,
Credeam că e suficient să vreau
Şi cerul va sta la picioarele mele.

Dacă ieri fluieram prin păduri,
Azi am încercat un tril de ciocârlie.
Nu ştiam nici să cânt, nici să zbor,
Să imit o pasăre de câmpie.

Dacă ieri aveam douăzeci de ani,
Azi mi-am dorit să se poată
Să mă întorc, să mai fiu ce am fost,
Să fiu tânără încă o dată…

De vină sunt îngerii...

A fost o vreme când toţi fluturii erau albaştri. Coborau lin la urechile florilor şi … doar ei, cavalerii înaripaţi, ştiu ce le şopteau, încât bietele flori îndrăgostite îşi colorau petalele în toate culorile pământului. Dar, iubirea fluturilor dura atât de puţin. Câteva zile sau, poate, câteva săptămâni. Florile se transformau în seminţe, cădeau pe pământ şi anul următor îşi deschideau iarăşi gingaşele corole în aşteptarea fluturilor.

Într-o primăvară, fluturii albaştri nu au mai venit.
Îngerii uitaseră să deschidă ferestrele raiului.
Aşa au apărut miresele…