joi, 24 martie 2011

Înţelepciunea unui prunc - (proză arhiscurtă)


Într-o primăvară, la marginea satului, doi tineri făceau vălătuci, din lut şi paie, pentru căsuţa pe care o construiau. În curte, dintr-un ochi de apă, două rândunele luau în cioc nămol şi beţişoare. Zburau sub acoperişul unei troiţe unde zideau la cuibul lor. Pe drum, o mamă şi un copil se închinau la troiţa cu Isus răstignit. Mama îi spunea copilului: Ne rugăm pentru suflet! Copilul întrebă: Ce este sufletul? Mama răspunse: E un diamant! Copilul gândi: În căsuţe de lut, trăiesc suflete de diamant!

3 comentarii:

  1. Asa este ; sufletul este un diamant care trebuie slefuit sa se poata adapta tuutror problemelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, CT! Ai inteles perfect...
    Asta e mesajul!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos si emotionant. Sufletul ca un diamant... Nepretuit, fragil, nestemata...

    RăspundețiȘtergere