vineri, 18 martie 2011

Fericirea e albastră - (proză arhiscurtă)

De copil visase perdeaua albastră de mătase. Abia acum, la maturitate, când era pe punctul de a deveni bunică, o descoperise într-un magazin de lux. A intrat şi a mers ţintă spre femeia, din magazin, care aranja marfa pe rafturi. Fără nici o introducere comandă 3 metri, dar în clipa aceea primi, pe telefon, următorul mesaj: "S-a născut nepoţica! Are ochii tăi, mari, albaştri!" A făcut semn, vânzătoarei, că renunţă la perdea. Deja în casă era prea mult cer! Râzând, ieşi la întâlnirea cu soarele...

4 comentarii:

  1. wow! ce veste buna, sanatate la toti nepotica,mamica si bunica!

    RăspundețiȘtergere
  2. La mulţi ani, bunico!
    Să-ţi trăiască nepoţica şi să fie sănătoasă alături de mămica ei şi de voi toţi.
    Şi să vă umple casa cu zâmbete, viaţa şi sufletul cu bucurie!
    O îmbrăţişare

    RăspundețiȘtergere
  3. "Copiii sunt mainile cu ajutorul carora atingem cerurile."
    Henry Ward Beecher
    Felicitari draga mea Aris!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am specificat in titlu ca e un text de proza...
    Nu, nu sunt bunica, copila mea e studenta si deocamdata e hotarata sa-si termine studiile.
    Oricum va multumesc pentru urari si nu ar fi exclus ca in viitorul apropiat sa devin matusa...

    RăspundețiȘtergere