miercuri, 29 ianuarie 2014

Nichita Stănescu - Cântec de iarnă            


Eşti atât de frumoasă, iarnă!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarnă!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru

şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii

câte doi,
câte patru.

 

joi, 23 ianuarie 2014

                                                      Cinste lor!

  
Să le batem obrazul domnilor şi să mulţumim Moţilor pentru că nu le-a fost teamă nici de frig, nici de lupi, mergând "numa nainte" să-şi găsească fraţii răniţi, şi speriaţi, în pădurea din vârful muntelui.