miercuri, 30 noiembrie 2011

Ţara din inimă

Nu am cuvinte prea multe de spus despre Ţara pe care o iubesc. Aici e copilăria, aici sunt amintirile, aici e viaţa mea!
Nu cunosc altă Ţară, aşa cum nu cunosc alţi părinţi, bunici, prieteni.Comunic cu oamenii în aceeaşi limbă pe care o ştiu dintotdeauna: limba în care plâng, limba în care râd... Cea mai frumoasă din Univers, Limba Română! Nu e nevoie să-mi imaginez raiul, pentru că trăiesc în rai.
Cu capul sus şi mâna pe inimă, mulţumesc Ţării care mă hrăneşte, îmi permite să-i respir aerul şi să-i învăţ istoria!
La mulţi ani, ROMÂNIA!

luni, 28 noiembrie 2011

Ştefan Cristian Atârgoviţoae



Dacă noi, oamenii mari, suntem ocupaţi cu nimicuri, copiii fac lucrurile serioase.
Învaţă, muncesc, se zbat şi rezultatele nu se lasă aşteptate.
Felicitări, Ştefan!

miercuri, 23 noiembrie 2011

alter ego

în cochilia ce-mi poartă sufletul
prin lume
se ascund gândurile
ca melcii
de lumina soarelui
uneori
din gânduri cresc poveştile

cum cresc crengile pe trunchiul copacilor
în marea din ochiul stâng
se oglindeşte răsăritul
în marea din ochiul drept
apusul
nu plâng nu râd
de teamă
să nu sece mările
păcatul mă ispiteşte
unduindu-şi trupul de sirenă
printre stelele nopţii
zbor mă înalţ şi ard
pe rugul iubirii
mă reîntrupez în fiecare zi
o dată cu zorile
sunt un soldat singuratic păzitor al clipei

la frontiera cu veşnicia

vineri, 11 noiembrie 2011

La mulţi ani, Lumină!


Ziua ta de naştere este cel mai important eveniment din viaţa mea. O mamă îşi iubeşte puiul mai presus de orice pe lume, iar eu nu fac excepţie. Nu îţi dau sfaturi de viaţă pentru că eşti prea mare să mai ţii cont de ele. Îţi doresc să fii fericită, să ai noroc şi să faci diferenţa, întotdeauna, între bine şi rău.

Dumnezeu să te binecuvânteze!

marți, 8 noiembrie 2011

În apărarea lui Marilyn!

A fost o actriţă nu foarte strălucită, cu toate că a primit câteva premii pentru rolurile jucate. Nu a luat premiul Oscar, dar nu a pierdut nimic. Marilyn a purtat o mască şi a intrat perfect în rolurile de ingenuă prostuţă care i-au fost atribuite, dar priviţi-o în filmul Niagara şi veţi descoperi o altă faţă a artistei. Nu era proastă deloc. Era un om în căutarea propriei identităţi. O femeie frumoasă de pe urma căreia s-au îmbogăţit toţi producătorii care i-au creat imaginea de vampă. Un domn, cu ani de experienţă în televiziune, o consideră mama piţipoancelor moderne. Greşit, domnule negru! Piţipoanca modernă nu este în stare să joace un rol într-o telenovelă de doi bani, să nu mai vorbim de cel de asistentă idioată, ce şanse ar avea să facă filme adevărate care să fie vizionate şi peste 40 de ani. In privirea aceea sfidătoare din pozele artistice ale lui Marilyn se ascundea drama unei femei neînţelese şi sensibile.

Asta au făcut şacalii cinematografiei americane însetaţi de bani din sufletul unei femei triste, frumoase şi cu un talent neexploatat.