luni, 28 martie 2011

Hoaţa - (proză arhiscurtă)

Am căzut!

Lacrimi mari şi suspine de plâns mă încearcă dar, vitează şi încăpăţânată, înghit în sec uitându-mă urât la copacul care nu se lasă cucerit. M-am ridicat hotărâtă, să mai încerc odată. Mă agăţ voiniceşte de trunchi, apuc prima creangă şi urc în coroana bogată, dar alunec şi aterizez, dureros, pe pământ. Oftând, resemnată, dau să-mi scutur ţărâna din haine şi... în palme aveam vaselină.

Bunicul veni, râzând, şi îmi întinse o strachină în care se lăfăiau, fudule şi parfumate, vreo 20 de zarzăre.

Un comentariu:

  1. Prin aceasta proza arhiscurta imi dau seama ca noi ne suparam pentru cele mai banale si simple lucruri pe care le putem obtine doar daca avem puterea sa recunoastem ca avem nevoie de ajutor.
    Imi place mult modul in care scri.

    RăspundețiȘtergere