marți, 28 septembrie 2010

motiv de bucurie...

Am descoperit intamplator ca timpul meu insemna azi... atat... ziua de azi...
Septembrie superb, soare, vant usor si zbor de frunze... si in toamna sufletul meu ce canta...
Am inceput ziua cu o stare de bucurie care nu m-a mai vizitat de mult... ma obisnuisem sa fiu trista, melancolica, atenta la tot si toate si aproape am uitat ce exista veselia...

Ma bucur si rad si ma privesc speriata in oglinda intrebandu-ma daca mai sunt eu...
Nu m-am schimbat fizic, am mai imbatranit putin din august, dar sufletul meu se bucura...
Nu o sa fac nimic sa-i schimb starea, chiar daca perechea mea ma intreaba daca nu cumva am exagerat cu ceva de baut, pur si simplu... ma bucur de tot si de nimic, rad de tot si toate si in extazul acesta nedefinit dau vina pe faptul ca sunt blonda...

E prima data in ultimii 20 de ani cand am drept motiv de bucurie culoarea parului...
E nuanta care ma incadreaza cel mai bine, e completarea eului care ma defineste, e motivul meu de bucurie azi, intr-o zi superba de septembrie...

...Anul acesta culoarea bucuriei de toamna e nuanta parului meu blond... auriu, ca o frunza in cadere...

12 comentarii:

  1. Ei bine...mă bucur şi eu pentru tine! E bestial sentimentul de bucurie nemotivată care te ia deodată şi durează. Mie-mi place. Te simţi ca un copil, ca un fluture, te simţi bucuria însăşi. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de intelegere, Deniza...
    Uneori bucuria se trezeste dimineata cu noi... vremurile triste pe care le traversam ne face sa o ignoram... Pacat!
    Iar de cele mai multe ori sta ascunsa in lucrurile simple...

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă te voi ruga să-mi dai şi mie o fărâmă din bucuria ta,poate voi reuşi să o înrădăcinez şi la mine...
    Eu ajung seara acasă şi oftez, după o zi ce mi se pare istovitoare. Oftez, pentru că bunătatea şi toleranţa mea sunt prost interpretate. Oftez pentru că mi se pare că drumul pe care merg e pur şi simplu greu.
    Toată lumea mă întreabă dacă mi-e bine, dacă
    m-am acomodat...şi eu mint că,da.
    Dacă nu aş pune suflet în ceea ce fac, dacă aş privi totul cu detaşare, cred că mi-ar fi mai uşor. Dar nu pot fi ceea ce nu sunt.
    Sper că va fi şi bine.
    O îmbrăţişare

    RăspundețiȘtergere
  4. Exact. Eu am ajuns la concluzia că stările de melancolie, nervii şi toate astea, mi le provoc singură. Cred că toţi facem asta. Cred că într-o oarecare măsură ne impunem. Nu ştim cum să ne mai încărcăm programul, alergăm ore întregi, ne pierdem în lucruri complicate, care ne complică existenţa. Trebuie să învăţăm să gândim pozitiv şi să ne impunem măcar un zâmbet la trezire! Cu un zâmbet se face dimineaţă în sufletul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  5. „Când faci tot ce-ţi stă în putinţă, nu ştii ce miracol se poate petrece în viaţa ta sau a altcuiva.”
    (Helen Keller)

    Toamna e parcă mai minunată ca niciodată. Asociată cel mai adesea cu stingerea şi hibernarea vieţii până la o nouă etapă, anul acesta ea ne surprinde prin abundenţa generoasă a aromelor şi a coloritului viu cu care a împodobit Universul. Totul e ca şi cum Natura s-ar pregăti de o sărbătoare, nicidecum de resorbţie. Sau poate că înainte de a se replia în Sine, Viaţa îşi cântă mai tare frumuseţea.Si diferend daca fizic omul se schimba trebuie sa se bucure de fie care clipa a vietii.

    Acordurile toamnei


    Timpul trece nepăsător,
    printre arcurile ceasornicarului
    chiar dacă, moare câte o frunză
    pentru un nou început enigmatic,
    ce se va naşte din sărutul ploii
    contopindu-se cu pământul iar,
    vântul dansează pe acordurile
    toamnei, în straie de Septembrie.


    11.Septembrie.2010
    E poezia mea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiu, Cadar... stii ca sunt permanent in umbra ta...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ai transmis si mie ceva din bucuria ta,Aris!Vezi ce bine e cand spui lumii ca te simti minunat? Faci si pe altii fericiti! Mi-a facut placere sa vin in vizita la un om care se simte bine ,pur si simplu pentru culoarea parului sau intr-o zi de toamna.Esti o draguta,Aris!Ai ceva din "Monica"lui Ionel Teodoreanu din "La Medeleni".

    RăspundețiȘtergere
  8. Elena, daca ai sti tu cat de mult iubesc personajele lui Teodoreanu... Asemanarea cu Monica ma onoreaza, dar cred ca mai bine cu Olguta, razvratita familiei...

    RăspundețiȘtergere
  9. Am 'furat' si eu o picatura din auriul bucuriei taleinviorat de aromele unei toamne frumoase.Ma simt mult mai tanara, desi oglinda vrea sa ma contrazica..
    O zi binecuvantata iti doresc frumoaso si..multumesc pentru starea de bine!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dulce Elena, se pare ca bucuria asta care m-a napadit si v-am impartasit-o si voua a fost molipsitoare...
    Cat de putin ne trebuie sa fim veseli!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ziua de azi este o binecuvantare de la Dumnezeu, timpul pe care il avem este un dar din partea Lui dar felul cum ne petrecem ziua si timpul este darul nostru pentru El.
    fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sa-ti fie de bine draga Aris. Ma bucur pentru tine ca esti fericita. Bravo!

    RăspundețiȘtergere