vineri, 1 octombrie 2010

Fata cu nume de lacrima...

pentru mine chipul tau e o umbra suava pe o fereastra...
nimic nu ne apropie, nimic nu ne desparte... suntem suflete...
Varsta unui suflet nu se calculeaza in ani, sufletul nu imbatraneste, sufletul doar se educa... Canta, plange, scrie, traieste - mai frumos sau mai putin frumos... asa cum isi construieste destinul!

Nu ne vom intalni niciodata fata in fata, dar ne-am citit gandurile si ne-am dat una alteia sperante...
Tu esti un fotograf minunat si scrii ca un jurnalist...
Eu sunt razvratita si cu talente nedefinite, dar sunt aici de fiecare data cand ma cauti...
Am traversat impreuna o vara cu cantec de ciocarlie si rasarituri toride, astazi traim printre ploile toamnei, iar maine, maine vom trai povestile iernii... si ne vom intalni periodic, la una sau la cealalta, pe blog...

Am devenit prietene... pe o durata nedeterminata...
Tu esti o lacrima, eu sunt o adiere si impreuna completam un gand!
Nu avem interese, nu avem justificari... ne completam timpul de prisos apropiindu-ne sufletele...

Daca trebuia sa ne intalnim, ne-am intalnit... si am implinit voia destinului...
Cat timp vom avea ceva de spus , vom fi prietene, apoi vom deveni amintiri...

...Amintiri din vremea cand oamenii isi deschideau sufletul...
Suna frumos, nu-i asa?

11 comentarii:

  1. sunt curios ce se va intampla cu noi peste 20 de ani. cum va fi lumea? dar pana atunci nu voi ezita niciun moment sa ofer ajutorul oricui are nevoie si mi-l cere.
    frumoasa scriere. si frumoasa si poza ta de profil.
    multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit şi mi-au dat lacrimile.
    Încerc să mă adun, ca să-ţi pot scrie câteva gânduri, din suflet.
    Nu mă mai ridica atât de sus...pentru că nu vreau să cad! Sunt un simplu om, cu capul pe umeri şi picioarele pe pământ.
    Mă bucur că exişti în viaţa mea. Să nu spui că nu ne vom întâlni niciodată faţă în faţă!Suntem atât de aproape...Timpul va decide.
    Dacă va exista vreodată un copil al familiei mele, am să te invit la botez.
    Până atunci, Doamne-ajută!
    Şi o îmbrăţişare mare-mare.

    RăspundețiȘtergere
  3. E ca poveste frumoasa...Ma bucur ca aveti o prietenie asa de frumoasa.Sa va prețuiți reciproc.Si eu am avut un bun prieten in copilarie apoi,am crescut amandoi...eu m-am indragostit de el dar,sentimentele nu au fost reciproc si totusi am ramas prieteni timp de 26 de ani,chiar daca uneori distanta si alte piedici s-au impus intre noi...Acum e plecat Afganistan,si acum mai mult ca oricand tine lagatura prin mailuri si ne dam seamma cat de mult inseamna prietenia noastra(chiar ieri au spus la tv ca au murit 2 oldati romanii si unul a fost ranit,am fost foarte speriata...apoi mi-a raspuns azi prin mail ca el este bine insa,e afectat moral fiindca i-au fost colegii in tara).Cu circa 2 ani in urma i-am dedicat si o poezie.

    Dedicaţie speciala prietenului meu cel mai bun:Arcana Petru-Iosif


    Când am fost mică mă rugam în
    fiecare seară îngerul meu păzitor.
    Dar, timpul trecea şi intr-o zi, am crescut
    iar îngerul n-a mai venit la geamul meu.
    Atunci am început să plâng, mi-e era
    frică de drumul lung al vieţi.
    Până când într-o zi m-am uitat in ochii tăi,
    şi m-ai luat de mână, mi-am dat seama
    ca îngerul nu m-a părăsit niciodată.

    21. apr.05

    Andre Malraux
    Prietenie înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci când greşesc.

    Virtutea este fundamentul amiciţiei; pentru a o păstra nu este nevoie decât de caritatea reciprocă. Această este simplă şi nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Şi dacă ea găseşte multe avantaje fără a le caută (căci cine ar putea enumera foloasele şi farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este mulţumită de ea însăşi, ea este pentru sine un pinten şi o recompensa.Francesco Petrarca

    RăspundețiȘtergere
  4. Lacry draga,
    in ultimul timp era prea multa tristete in gandurile tale... Am vrut sa-ti inseninez putin sufletul adunand cuvinte si dedicandu-ti o postare.
    Cateva ganduri care sa aduca pe chipul tau un inceput de zambet...
    Cu drag...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cadar, ce m-as face eu fara intelepciunea ta?
    Sa stii ca prietenia e de multe ori mai frumoasa decat o poveste de dragoste, pentru ca dragostea iarta dar pierde intotdeauna, dar prietenia iarta si merge mai departe pentru totdeauna...
    Multumesc, pentru sufletul tau de inger!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Aris cat de frumos ai scris:) Ce-mi place..Vb lacrimaluio chiar mi-au dat lacrimile la povestea voastra..Sa va fie de bine si sa ramaneti prietene nedespartite toata viata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Aris draga mea cred ca sufletul tau si-a lasat amprenta pe cuvinte..
    O zi binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga mea,te invint si pe al 2 lea meu blog:http://1977brunetadinbalda.blogspot.com/
    Si sa stii ca ti-am raspuns pe blogul meu la intrebarea de la noua mea poezie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Zambeate la lucruri mari si razi din tot sufletul la lucruri mici...multumesc de vizita sa ai o zi frumoasa:*

    RăspundețiȘtergere