miercuri, 1 septembrie 2010

de azi e...

...septembrie...
Cat de senin e cerul noptilor de septembrie!
Se aduna toate stelele si vin aproape , le privesti in ochi si te minunezi de frumusetea lor cosmica, se rotesc in constelatii si cad incandescente si maiestuoase!
Cerul sarbatoreste debutul toamnei, e sarbatoarea stelelor cazatoare...

Rasaritul soarelui intrerupe minunea noptilor si anunta ziua...
Bogatia de nuante care invadeaza timpul inca nepecetluit de toamna, imi da speranta ca intr-o zi voi capata talent la desen si voi face combinatii inimaginabile de culori!
Si poate, intr-o zi frumosul din mine v-a avea un nume, si v-a face viata partasa la deconspirarea sufletului...

...septembrie...
Incepe un nou anotimp... sublim si inegalabil... asa, ca viata!

11 comentarii:

  1. Da, odata cu toamna sufletul omului vibraza mai profund si devine mai nostalgic dupa moartea unei frunzei insa,aroma cafelei fierbinti in diminetile reci iti aminteste ca vara va reveni iar tu esti mai bogat, in amintiri si poate mai înțelept dupa zile de vara traite pana nu demult.


    Septembrie, Luni

    Dimineti de septembrie
    Cu aromă de cafea.
    Un nor fin ce se ridică
    Simplu din tigara ta.
    Te privesc în tăcere,
    În oglindă îmi surâzi.
    N-ai secrete, iubire
    Sau emotii să ascunzi.

    Ai vrea doar să alungi
    Conversatiile lungi acum
    Septembrie, luni.
    Vrei din nou linistea
    De-atunci când toamna începea
    De luni
    Septembrie, luni.

    Te asezi lângă mine
    Si abia astepti să-mi spui
    Că, de azi până mâine,
    E septembrie, e luni.
    Te privesc în tăcere,
    Iar atunci când îmi surâzi
    N-ai secrete, iubire
    Sau emotii să ascunzi.

    Ai vrea doar să alungi
    Conversatiile lungi acum
    Septembrie, luni.
    Vrei din nou linistea
    De-atunci când toamna începea
    De luni
    Septembrie, luni.

    Nopti si zile
    cu parfumul tău acum,
    Când vara a trecut
    N-au nevoie de cuvinte, nu,
    N-au nevoie de cuvinte.
    Ai vrea doar să alungi
    Conversatiile lungi
    Septembrie, luni.
    Vrei din nou linistea
    De când toamna începea
    Septembrie, luni.

    Muzica: Cristi Cretu

    Versuri: Andreea Miclici

    Interpretare: Horia Brenciu

    Imi place foarte mult acest cantec....

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place toamna cu tot bagajul de frumuseti invaluite in nostalgice clipe..Multumesc pentru vizita si te mai astept cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. septembrie....toamna...un anotimp minunat,bruma argintie impodobeste gradina,pasarile calatoare se indreapta spre tarile calde,incepe sa rugineasca frunza si peste tot se asterne un covor multicolor...si totul devine un peisaj ca din basme...

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu ador toamna, multumesc pentru ca ai pasit pe pragul blogului meu! Sa ai un 2 septembrie cu ploi minunate, caci tara noastra e acum intr-o zona de ganduri pline de picaturi usoare si vesele de nori. O imbratisare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoase versuri! Esti un suflet sensibil, iubitor de frumos.Ma bucur ca pe lumea asta mai exista oameni care se bucura de lucrurile simple.Sa ai o zi minunata Aris!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce blande cuvinte ! Mi-au adus pace in suflet,Aris.Bine te-am gasit!

    RăspundețiȘtergere
  7. Întâi septembrie poate simbolifica un nou început...

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Aris si mie imi place toamna...Doar sunt nascuta in plin sezon, pe 20 octombrie. Imi plac frunzele aramii ce se desprind usor de pe copaci...Dar si sa alerg prin covorul moale format din frunzele ingalbenite. Este o senzatie unica. O toamna frumoasa, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine te-am regăsit dragă Aris!
    Toamna asta, pentru mine e într-adevăr un nou început. Am reuşit cu postul! Mulţumesc pentru toate gândurile bune!
    Cât de curând, voi reveni pe blog.
    Nici nu ştii cât mă bucur că după mine, au apărut şi alţi prieteni virtuali, aici.
    Iubesc toamna.
    Părinţii mei, locuiesc lângă un parc. Obişnuiam să mă plimb toamna, prin covorul de frunze ce se aşternea în tot parcul. Era atâta linişte în jur...Mă simţeam legată de copacii pe care-i cunoşteam de o viaţă.
    Dar acum 7 ani, primarul, s-a gândit să concesioneze parcul. Şi altcineva, s-a gândit că ar fi bine să taie copacii din parc şi să construiască vile în locul lor. Aproape un sfert din parc, a dispărut încet şi sigur sub privirile mele neputincioase. Am alergat atunci acasă plângând:"Mamă! Au tăiat copacii din parc!De ce?!Criminalii!!!".
    A venit toamna. Cu vântul de ieri şi căldura de astăzi. Cu un soare mai blând. Cu rândunelele ce se pregătesc de plecare. Cu struguri copţi şi pălării de floarea soarelui.
    Şi nu în ultimul rând cu speranţa unui nou început.

    RăspundețiȘtergere
  10. oau!!!!
    cat de frumos ai scris...
    stii, simt cumva ca... ai scris despre mine. :)

    multumesc mult pentru vizita.
    o sa mai vin si eu pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Septembrie,
    cand am scris, nu te cunosteam... dar poate , in subconstient, am presimtit intalnirea asta si atunci confirm... a fost si despre tine...

    RăspundețiȘtergere