Crăciunul cu păpădii

Iarna asta m-a făcut să trăiesc 2 anotimpuri în trei zile.

Sâmbătă 25 decembrie, a fost primăvară. Am fost pe faleză câteva ore şi am făcut mişcare.
Nu a-ţi văzut o tipă minionă, blondă, în trening şi adidaşi care urca şi cobora cele 140 de trepte, sau scara sportivilor, cum i se spune? Dacă da, atunci aflaţi că eu eram! Am urcat si coborât treptele de vreo 3 ori, am alergat puţin şi am respirat un aer curat si însorit, încărcat de aerosoli primăvărateci în prima zi de Crăciun. Ce putea fi mai frumos? Vă daţi seama câtă energie pozitivă mi-a străbătut fiecare moleculă a fiinţei? Şi ca să fie frumosul transformat în neuitare, am descoperit un colţ plin cu păpădii mici, ca nişte clopoţei care se bucurau în micimea lor, de măreţia sărbătorii. Le-am admirat, apoi am cules o mână bună şi le-am adus acasă. Aveau codiţe mici pentru că erau grăbite să înflorească, nu le putem pune în apă să mă minunez de vitejia lor. Le-am spălat şi presărat pe o coală de hârtie, la uscat...
Nu ştiam ce să fac cu ele, parcă îmi părea rău că le-am rupt, dar...

Luni, 27 decembrie, a venit iarna. Cu ninsoare de dimineaţă!
Frig, fulgi afară, în casă cald, Crăciun... păpădii. Am sacrificat minunile galbene şi am făcut un ceai înmiresmat, îndulcit cu miere şi... în casă a venit primăvara!
Vedeţi, aşa e şi cu viaţa noastră. Suntem supuşi clipei, azi suntem fericiţi, mâine se năpusteşte viscolul şi ne îngheaţă speranţa.

Să vă fie mai bine în 2011 şi să vă bucuraţi de tot ce aveţi!
Lăsaţi-i pe alţii să se bucure de bani, voi bucuraţi-vă de natură, de oamenii dragi, de frumuseţea şi tinereţea voastră, dar nu-l uitaţi pe Dumnezeu şi din puţinul care îl aveţi, rupeţi o firimitură şi pentru făpturile mai necăjite ca voi. O vorba bună sau un colţ din bucăţica voastră de pâine e atât de puţin, dar pentru cei năpăstuiţi poate însemna o zi din viaţă.
Să ne citim sănătoşi! Cu drag...