miercuri, 8 decembrie 2010

nostalgie

Mă trezesc tristă,
cu o lacrimă nechemată pe obraz,
căci mă strigă colindele părăsite din buzunarul cu cele care au fost...

Nu am crezut că mă voi mai întoarce.
Nu am ştiut că întoarcerea înseamnă dorinţa de a primi binecuvântarea soarelui
apus demult în zile de iarnă irepetabile.

Şoptesc un colind vechi cu vocea pierdută de copil,
iar ochii deruleaza timpul...
O iarnă tânără si sărbători zăresc la câteva zile distanţă.
Hai, colindă copilărie, alungă lacrima şi trezeşte bucuria din suflet!

5 comentarii:

  1. Foarte frumos se pleaca gandurile tale spre metafora:

    O iarnă tânără si sărbători zăresc la câteva zile distanţă.
    Hai, colindă copilărie, alungă lacrima şi trezeşte bucuria din suflet!
    Cateva aripi de gand trimit catre tine de la Vrancea.Fii binecuvantata draga Aris!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru binecuvantari si cuvinte frumoase, Elena!
    De multe ori imi propun sa scriu fara metafore, ei bine nu pot...

    RăspundețiȘtergere
  3. Duminica, la biserica din cartierul meu, am cantat coline,cu o mica parte din corul copiilor.
    M-a rugar preotul sa ma ocup de cor si anul acesta.Prima repetitie a fost un fiasco!
    De atunci, eu tot incerc sa invat 2 colinde pe care nu le stiu dar le stiu copiii.
    Toti ai casei sunt amuzati dar nu-mi strica inima.
    Ma voi gandi la tine si duminica.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Lacry!
    Cand trimiti un gand bun cuiva dintr-o biserica,este imposibil sa nu ti se intoarca...
    Succes la repetitii!
    Cu drag...

    RăspundețiȘtergere
  5. Sărbătorile ce vin acușica, ne trezesc nouă, tuturor oamenilor, sentimente, gânduri, amintiri atât plăcute, cât și neplăcute... deoarece acesta este felul nostru de a fi, de a simți și de a analiza în profunzime fiecare bucățică de lumină... Însă parfumul relaxant al lumânărilor, mirosul inconfundabil al cozonacilor, lumina palpitândă a globulețelor prinse cu dragoste în brăduțul viu ornat, cât și căldura și emoția din sânul familiei strânse în jurul focului, ascultându-i povestea... toate acestea ne aduc aminte că avem de ce trăi! Că avem motive de bucurie și... de visare! Ce-ar fi viața asta , fără vise?! :)
    Și să nu uit... emoționantă poezia! Felicitări... și merci! :)

    RăspundețiȘtergere