marți, 11 ianuarie 2011

Divanul lui moş Mitrea


Nu uit! Refuz cu încăpăţânare să devin meschină şi să mă limitez naiv la ziua de azi. Nu uit! Nu mă simt pregătită să las copilăria să plece în uitare ca o frunză de toamnă, fiindcă am certitudinea că niciodată copilăria mea nu va mai retrăi o altă primăvară!

* * *

Serile de toamnă târzie aduceau, în bătătura lui Mitrea Zamfir, oameni obosiţi în căutarea prietenilor ocazionali cu care să cinstească un pahar. Veneau din tot satul. Aşezaţi la masa lungă, în lumina firavă a felinarelor, stăteau la sfat. Ziua, când se întâlneau pe uliţă şi aveau vreo problemă de rezolvat dar nu aveau timp de pierdut, stabileau o reuniune la divanul lui moş Mitrea. La un pahar de vin bun, şi cu un moş sfătos, orice divergenţă ar fi avut îşi găsea răspunsul.
În schimb, Moş Mitrea avea reguli de aur peste care nimeni nu putea trece.
- Aici, în bătătura mea, gustaţi doar juma` de litru, dacă vreţi mai mult vă luaţi acasă şi beţi cu femeia şi cu cei din neamul vostru! Nu vreau să vă văd mătăhăind şi mâine să vină muierea cu ochiul vânăt la mine, că vă puneţi pofta în cui de la băutură!
Nu era un om prea vorbăreţ şi-i asculta cu răbdare pe fiecare, aşa că era un fel de înţelept al satului unde toţi veneau să-şi spună necazurile. Un singur om nu-i intra în voie şi, de obicei, se ferea să intre în discuţie cu el: Chiriţă Coroi. Toată lumea îi spunea Ciripitoarea. Se lăuda cu gospodăria, cu banii pe care îi lua la salariu, cu traiul lui de belfer, dar i se spunea Ciripitoarea pentru că el era cel care turna la securitate tot ce se întâmpla în sat. Acesta era motivul pentru care oamenii îl ocoleau şi era întotdeauna singur pe un colţ de masă. Ciripitoarea nu avea veri, nu avea fraţi, nu avea cumetri. Avea bani! Când intra pe poartă se făcea linişte. Vântul rece de toamnă, până atunci neobservat, le încovoia spinările şi mesenii veseli şi vorbăreţi se transformau în stane de piatră. Din când în când, duceau paharul de vin la gură şi îl urmăreau cu coada ochiului, vizibil nemulţumiţi de prezenţa lui. Ca de obicei, Coroi începu să se laude, gesticulând şi râzând de unul singur. Nimeni nu îl asculta, cu atât mai puţin să-i răspundă. Moş Mitrea îl lăsă să termine de băut şi când văzu că se pregăteşte să plece, îi spuse:
- Băi, Chiriţă, ascultă câteva vorbe ce ţi le spune un putregai de moşneag, care mâine pune mâinile pe piept şi se duce să înmulţească mormintele din cimitir: nu te înfrăţi cu Necuratul ca să urci dealu`! Zilele lui sunt numărate şi, atunci când o să se ducă în jos, te trage şi pe tine şi pe copchiii tăi. Lasă tu pe pământ urme de opincă şi în amintire nume de om de treabă, că nimic nu iei cu tine. Iuda nu s-a îmbogăţit cu gologanii luaţi pentru că şi-a vândut Învăţătorul, iar remuşcările îl chinuie de două mii de ani. Păcate avem cu toţii, nici eu nu sunt vreun sfânt, dar mă uit în ochii copchiilor drept şi ştiu că nu o să le bată nimeni obrazul pentru faptele mele. Gândeşte-te la ce ţi-am spus şi nu mi-o lua în nume de rău!

Ruşinat, Ciripitoarea îşi trânti basca în cap şi plecă. Nu mai apăru vreo săptămână, apoi îşi lăsă ruşinea acasă şi reveni să guste din vinul cel bun a lui moş Mitrea. Era singura gospodărie din sat unde poarta era deschisă pentru bietul suflet care-şi pierduse demnitatea de om!

6 comentarii:

  1. Imi sunt tare pe plac incursiunile tale in trecut, acolo unde cu migala alegi perle dintre amintiri.Cu mare drag te citesc.
    Elena.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aris, îți mulțumesc pentru gândurile bune! Și admirația, se pare, este reciprocă!
    Din câte observ, ești un suflet de copil în corp matur.
    Te îmbrățișez cu drag,
    suflet pur!

    RăspundețiȘtergere
  3. Să fii OM,în ziua de astăzi, e lucru mare. Din păcate,mă număr printre puţinii asemeni ţie.
    Creangă, a fost povestitorul copilăriei mele şi mi-a plăcut nespus.
    Tu eşti un fel de Creangă la feminin, care scrii parcă despre copilăria mea.
    Te îmbrăţişez cu mult drag şi aştept să mă inviţi la debutul tău literar(publicarea primei tale cărţi).
    O îmbrăţişare mare-mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Astfel de oameni nu sunt doar caractere, ci monumente.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mereu raman impresionata de frumoasele tale povesti.

    RăspundețiȘtergere
  6. iti doresc ca in acest an sa aduni toate aceste minunate povestiri una peste alta si va aparea un editor sa le dea drumul la tipar.

    RăspundețiȘtergere