sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Ninge!


S-a întors iarna!
De dimineata ninge neîncetat, frumos, viscolit, cu fulgi mare şi deşi, ca puful de gâscă.
Stau cu nasul lipit de geam şi mă minunez ca şi cum ar fi prima zăpadă din viaţă. Nimic rău nu se poate întâmpla pe o vreme, de poveste, ca asta.
La fereastra cu iarnă s-au oprit toate ceasurile lumii şi timpul se măsoară în secunde de alb!

S-a întors iarna!
În căsuţa mea răsună vocea lui Hruşcă:

"Din copilărie n-a mai nins asa,
Parcă tot pământul e-nvelit de cer!"

Şi, atunci îmi spun:
E bine, e iarnă, e linişte şi... ningeeeee...

4 comentarii:

  1. Are si iarna farmec deosebit, simtit de sufletul sensibil la frumos. Si la mine ninge asa frumos ca nu-mi pot dezlipi privirea de fereastra si...mai gresesc la tastatura...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahh, m-am simtit in bratele unui fulg de zapada citind povestioara ta! Cuvintele s-au transformat in imagini, iar imaginile in senzatii... atat de placuute!

    RăspundețiȘtergere
  3. Elena,
    ce conteaza greselile din tastatura, cand tot sufletul e o imensitate alba?
    Deniza,
    copil frumos, nu-i asa ca traim o iarna minunata?

    RăspundețiȘtergere
  4. O iarna mai mult decat minunata, mai mult decat "ca in povesti"! O iarna pentru sufletele noastre! :)

    RăspundețiȘtergere