miercuri, 19 ianuarie 2011

Negura din iarna lui Bacovia


Orașul e trist...
O negură deasă l-a transformat într-o redută neinteresantă. Un oraș fantomă, părăsit și gri!
Gânduri care să-mi alimenteze blogul astăzi nu am , dar sunt în căutarea resurselor.

Concitadinii mei îsi abandonează câinii, pisicile chiar și un papagal rebegit de ceață am văzut dimineață în plopul de la balcon.
Speranța e uitată pe undeva, dar cine mai are răbdare să o scoată la lumină?

E multa tristețe și, pe bloguri, citesc printre rânduri debusolarea și incertitudinea...
Intâmplător am descoperit cum se frange o inimă. Minți că ești fericit, atunci când nu mai ai optimism nici pentru un zâmbet...
S-a mutat tristețea din oraș, în oameni, iar eu citesc George Bacovia.

Din vremuri

E frig, iarnă...
Vreau să gândesc la anii mei pustii -
Nu mai aștept pe nimeni,
Nici o speranță.
Nimeni nu mai este liber...
Vreau să gândesc la anii mei pustii -
Închide, oriunde,
Închide ușa, - e frig, iarnă.

4 comentarii:

  1. Draga mea dragă...dimineaţă, în drum spre şcoală, mă simţeam ca într-o poezie de Bacovia.
    Am ajutat o bătrânică să treacă strada şi apoi, am intrat la catedrală să aprin o lumânare şi să mă rog. Îmi simţeam sufletul greu şi trist. Am avut o zi grea. Am dat un examen pe care l-am luat cu, calificativul FB.
    A trecut...şi examenul...şi ziua...şi Bacovia. Sper să nu-l mai simt în suflet şi mâine. Şi sper că nu-l vei mai simţi nici tu.
    O îmbrăţişare caldă de la gura sobei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cuvintele tale ating sufletul:

    Speranța e uitată pe undeva, dar cine mai are răbdare să o scoată la lumină?
    Cred ca Lumina poate ajunge sa dea sens sperantei...
    Imbratisari si sperante in lumina draga mea Aris!

    RăspundețiȘtergere
  3. Lacrima draga,
    comunic cu tine mai mult decat cu rudele mele si iti multumesc ca-ti faci timp sa treci mereu pe la mine si sa-mi dai vesti.
    Multumesc pentru imbratisari! Numai bine!
    Elena, dulce Elena,
    Eu nu pot scrie fara sa ma gandesc la suflet!
    Cat despre Lumina, doar gandul ca exista o calauza ce ne arata Lumina ma scoate din toate negurile vietii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am revenit langa versurile lui Bacovia;
    Nici o speranță.
    Nimeni nu mai este liber...
    Vreau să gândesc la anii mei pustii -
    Închide, oriunde,
    Închide ușa, - e frig, iarnă.

    RăspundețiȘtergere