joi, 22 iulie 2010

ma mint ca-i vara...

Vara, ca anotimp, implica notiunea de perfectiune.... este anotimpul veseliei, al exuberantei si al soarelui... daca as alege o vacanta perfecta a-si dori sa fie o calatorie in timp... Sa ma intorc in acele vremi cand copilaria era o poveste, iar eu copilul, traitor in acea poveste... cand fiecare fluture trezea o mirare si fiecare trezire de dimineata, o placere...
Nimic nu se compara cu viata vazuta prin ochii copilariei, cele mai frumoase orase ale lumii nu reprezinta nimic in comparatie cu descoperirile pe care le face copilul curios din fiecare din noi... Dimineata de vara cu picioarele goale prin iarba, fugarind puii hoinari de gaina, sau pandind iedutii si urmarindu-le jocul sprintar in jurul caprei...aceasta e perfectiunea unei vacante traite si cautate acum de omul matur care-si redescopera amintirile in rasaritul altor dimineti de vara...
Din pacate, amintirile devin pretioase atunci cand constientizam ca sunt unice, irepetabile si fragile... Da, fragile ca o ceasca de portelan veche, mostenire de familie, plina cu primele fructe de zmeura pe care le aducea bunica dimineata din padure... Cescuta a iesit biruitoare in lupta cu timpul si troneaza in vitrina unui apartament de oras, monument al copilariei si al unei veri de poveste...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu