joi, 22 iulie 2010

Cuvantul...

Cuvantul e o forma de ambalare a sufletului si ar trebui sa fie moneda de schimb... Ma trezesc uneori vorbind si facand terapie cu propriile ganduri... Nu inteleg oamenii care vorbesc doar de dragul de a-si auzi vocea sau pentru a-si face cunoscute frustrarile... Dumnezeu, in marea lui bunatate, ne-a dat aceasta forma de exprimare nu doar pentru comunicare, ci si pentru a ne putea elibera frumosul din noi... Totul in jurul nostru este de o frumusete perfecta, numai NOI creatiile facute dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ne incapatinam sa ne transformam in monstri... Trebuie sa meditam la ceea ce suntem si sa perfectionam cuvantul, fara sa dominam sau sa strivim continutul, ci sa il inobilam...
Dimineata obisnuiesc sa citesc presa, nu pentru a-mi incepe frumos ziua, doar pentru a fi informata... Stim cu totii ce inseamna presa in ziua de astazi, dar atata lipsa de profesionalism si atata incultura mi se pare absurd sa aiba pretentia de a mai fi numiti jurnalisti, barfitorii care-si dau cu parerea in presa... Jenant... pentru ce au mai facut niste facultati, daca tot ce trebuie sa faca pentru a-si exercita meseria, este doar sa preia niste barfe? ...
Stiu, blogul meu are un titlu pretentios, dar oare evolutia nu inseamna si o perfectionare a formei vitale de exprimare? Ma intreb si eu, trista astazi si cu rezervele de frumos pe avarie... Imi poate raspunde cineva???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu