joi, 15 iulie 2010

mi-e dor de mare...

A inceput o noua zi... In mintea mea recreez marea... O vad prinsa in rasarituri si apusuri de soare si caut in eternitatile traite, fotografii imprimate in suflet. Ne-am mai intalnit undeva? am mai trait vreodata in marginea unei mari? am mai vazut vreodata zbuciumul unei mari nesupuse?... Excursiile copilariei mi le amintesc vag, iar mai tarziu am vazut marea doar de cateva ori, dar intotdeauna mi-a inspirat teama, teama de nemarginire, de imensitate, de libertate... In cochilia in care ne ducem viata avem limite si reguli, marea este o copie a eternitatii si o oglinda a universului... Daca sunt atenta il vad pe Dumnezeu inventariind stelele...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu