marți, 13 iulie 2010

Meditatie

Suntem supusii timpului, ii dam valoare si-l incoronam rege, dar oare timpul este stapinul vietii noastre? Privind retrospectiv mi se pare ca este vorba doar de calitatea si valoarea pe care o are
momentul trairilor, al deceptiilor si al luptelor castigate, calitatea pe care o dam amintirilor si cum apreciem clipa, ca submultiplul timpului... Costisitoare filozofie a timpului, cand il putem defini simplu: o mare de picaturi de roua, adunate in causul palmei si aruncate in viata pentru a hrani un destin...

2 comentarii:

  1. Alergăm


    Suntem alegători cu toţi,
    alergăm neîncetat spre
    ceva, inefabil şi inutil
    rănind pământul cu
    tălpile noastre, fără să
    ne pese căci, timpul
    viclean ne presează
    scurgându-se rapid,
    în clepsidre şi prin
    arcurile ceasurilor
    din templele arhaice.


    Răsuflăm din ce în ce
    mai greu dar, nu ne
    oprim nici dacă arborii
    plâng în hohote în urma
    noastră, pentru că…
    marile iluzii ne biciuesc.


    Alergăm pe cărări minate,
    de modernism şi printre
    tunurile schimbărilor…
    şi tot nu ne oprim chiar,
    dacă Dumnezeu, ne arată
    cu degetul semnele apocalipsei.

    13.Aprilie.2010

    http://www.youtube.com/watch?v=a7MczV_dTl0

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos... o poezie minunata... multumesc!

    RăspundețiȘtergere