vineri, 13 mai 2011

Rămas bun!

Astăzi se împlineşte un an de când tata a plecat în veşnicie... E greu, tare greu să te desparţi de un părinte. Şi-a pus mâna sub cap şi a refuzat să se mai trezească. Obosise!

În ultimul timp, tată, devenisei un lup singuratic. Eu, prea ocupată cu viaţa, cu ziua de mâine, te ştiam acolo. Erai Sfinxul care îmi proteja existenţa. Iartă-mă, iartă-mă pentru faptul că nu am fost nici foarte deşteaptă, nici foarte norocoasă. Cu toate acestea, singurul lucru de care te-ai plâns a fost că nu m-am născut băiat. Îţi aduci aminte când îmi spuneai că o femeie frumoasă e singură, dar una deşteaptă are Universul la picioare? Aveai dreptate! Acum vorbesc cu fotografia în care tu erai Sfinxul, tată, iar eu o gărgăriţă...
Rămas bun! Mă bazez pe tine că o să mă aştepţi, să mergem în vizită la bunici şi să bem un "vinişor" cu stelele...

P.S: Ştiu ca îţi plăcea foarte mult muzica populară, naiul fermecat al lui Gheorghe Zamfir, dar am ales să postez o melodie a lui Ştefan Hruşcă, pentru că mai surprins ascultând melodia asta şi plângând. Nu ai întrebat nimic, mai mângâiat şi ai plecat, dar îţi spun acum de ce plângeam: era prima decepţie în dragoste! Aceeaşi tristeţe devastatoare am simţit când tu, tată, ai închis ochii şi... am rămas singură...
De atunci, nu mai am linişte, sunt o frunză rătăcită într-o lume fără copaci.
..

10 comentarii:

  1. M-a emotionat acest ramas bun.Draga mea, nu esti singura pe pamant...Cineva de sus , dintre stele, cu mare dragoste iti calauzeste viata.Zambeste-i azi:) El este DRAGOSTE.
    Te imbratisez cu aromele primanerii si cantecul susurat al apelor dar si cu razele iubirii din IUBIREA LUI!
    Ai radacini puternice si te felicit ca nu le-ai uitat draga mea Aris.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum aş putea să uit, Elena?
    Mă uit în jurul meu şi constat, speriată, că nu mai trăiesc între oameni. Parcă am nimerit într-o haită de lupi flămânzi, unde totul se reduce la mâncare.
    Tu, draga mea Doamnă, mai ajutat să descopăr, în nebunia asta, oaza de cuvinte şi colegii de la Amprente Literare.
    Cum în viaţă nimic nu e întâmplător, am întalnit Oameni acolo unde normal ar fi trebuit să fie doar nişte nume.

    Un weekend frumos şi o viaţă liniştită, Elena dragă!

    RăspundețiȘtergere
  3. intradevar este foarte trist sa pierzi pe cineva drag. dar trebuie sa privim totusi partea frumoasa a lucrurilor; ei sunt acum undeva acolo sus si ne privesc, ne ajuta si ne vegheaza...devin ingeri...si tot timpul cu noi...
    Un sfarsit de saptamana linistita,calduroasa si plina de iubire iti doresc draga mea Aris!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc de vorbe bune, draga mea Cadar!

    RăspundețiȘtergere
  5. Tare mult semeni cu el! Si eu stiu cum este acest sentiment, si tatal meu s-a dus acum 3 ani,prea tanar, eu prea plina de nevoia de a invata si a creste, altfel, "ca la adolescenta"... e de nedescris durerea insa si iubirea,care ramane pentru totdeauna. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  6. Fata a Dunarii,
    am mostenit ochii tatei, mari, albastri...
    Si citind mesajul tau imi dau seama ca nu suntem niciodata suficient de maturi sa acceptam moartea.
    Imi pare rau de pierderea ta, si te incurajez sa fii puternica si luptatoare!
    O imbratisare!

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Aris:
    Eu cred ca dragostea profunda care ne leaga de parinti e pentru noi o continua sursa de regenerare si de tarie, chiar si atunci cand ei nu mai sant.
    Intr-un fel ei sant mereu aproape de noi,si in continua devenire care e viata ii redescoperim in noi insine.

    RăspundețiȘtergere
  8. draga Aris,
    este bine si frumos sa avem alaturi de noi pe cei dragi cand viata ne izbeste cu astfel de realitati.Nimic nu este mai sigur in lumea asta decat moartea.Nu discutam despre EA ca nu este pe placul nostru ,dar este foarte important sa fim pregatiti sa-i facem fata atunci cand ne sparge usa si ne tulbura linistea familiei.
    Dumnezeu sa binecuvinteze familia voastra!

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, multumesc pentru cuvinte frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  10. Kis, cand loveste moartea in cei apropiati, nu suntem niciodata suficient de pregatiti.
    Dar tata a plecat fulgerator, fara preaviz.
    A fost pentru mine ca un inghet venit pe neasteptate in luna macilor...
    Dar, il simt aproape, in momente importante il visez si stiu ca v-a fi bine.
    Multumesc pentru binecuvantare!

    RăspundețiȘtergere