luni, 6 iunie 2011

Călător în drum spre mare...

Maşina aleargă pe şoseaua mărginită de arhipelaguri de maci, somnoroşi, treziţi de noi veselii călători ce merg grăbiţi la reîntalnirea cu marea. Drumul e liber. Lanuri de grâu, ciripit de păsărele, bucuria copleşitoare din suflet şi flori multe, de toate culorile, dar timizi si superbi, vestitorii verii – Macii.

Evadată din închisoarea oraşului, nu ştiu ce să fac cu libertatea. Mă deranjează soarele. Îmi pun ochelarii. Mă deranjează perfecţiunea naturii şi rămân fără cuvinte.

Fericirea asta gratuită emoţionează.

Unde sunt cuvintele pe care toată iarna le-am pus la treabă, unde sunt metaforele care îmi ţineau sufletul la lumină? Toate s-au risipit speriate în faţa sublimului, iar bietul suflet a rămas gol. De goliciunea lui râde soarele şi se înroşesc macii. Îndrăgostit de flori, vântul se plimbă glumeţ si nepăsător printre parfumuri şi petale.

Eu, călător în drum spre mare, sunt pedepsită să scriu o poveste...

6 comentarii:

  1. mereu am iubit macii insa cineva mi-a spus candva ca se ofilesc la cateva minute dupa ce ii rupi si de atunci nu am mai luat niciunul...si ce mult imi doreeeeeeeeesc!! superba poza!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. apropo, imi place foarte mult noua "hainuta" a blogului!

    RăspundețiȘtergere
  3. Privighetoare draga,
    multumesc de popas si citire.
    E adevarat, macii se ofilesc foarte repede si este pacat sa-i rupi, dar poate tocmai pentru ca sunt atat de delicati, sunt pretiosi.
    Eu, ador macii... Iubesc toate florile, dar daca trebuie sa aleg una singura, as alege fara ezitare Macul. E salbatic, e pur, e diafan, e o bijuterie ce impodobeste parul blond al verii...
    Cat despre noua hainuta a blogului, e din ultima colectie a designerului Timp...
    Cu mult drag...

    RăspundețiȘtergere
  4. Natura iti fura cuvintele...
    si iti invita sufletul la dans.
    Privesc în jur florile înfloresc când zâmbesc de fericire.

    Legenda macului

    Se spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă.

    Legenda de origine greacă spune că macul a fost creat de Demetra, zeiţa agriculturii şi a roadelor pământului, pentru a putea dormi, după ce fiica sa, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. În mitologia romană Demetra poartă numele de Ceres. Legenda spune că Somnus, zeul somnului, a creat macul, pentru a o ajuta pe Ceres, zeiţa recoltelor. Ceres era epuizată după ce-şi căutase fiica rătăcită, motiv pentru care nu mai avea putere să dea rod lanurilor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce şi-a revenit, grâul a început să crească din nou. De aici, credinţa populară că prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru recoltă.

    Si mie imi place noua pelerina a blogului tau draga Aris.Bine ai revenit!Iti multumesc pentru popasul tau,mi-ai lipsit!Esti tare frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Arati minunat in campul cu maci,Aris draga!
    Ador perfectiunea florilor de camp si a macilor bine'nteles, desi sunt atatde fragili.
    Tot ce este frumos tine putin,asta imi spun mie macii!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Aris,multumeste-i divinitatii ca poti evada si mai ales la mare.Marea a fost prima mea dragoste....dar acum nu o mai pot avea.

    RăspundețiȘtergere