miercuri, 23 februarie 2011

Un strop de linişte...


În familia mea a venit şi a plecat, iarăşi, moartea...
A luat cu dânsa un suflet şi s-a făcut nevăzută. Moartea nu sună niciodată să-şi anunţe venirea.
Când vin despărţirile definitive, rămân amintirile şi faptele bune pe care le-a făcut cel plecat. Viaţa e singura noastră avere şi singura împlinire.
Moartea e drumul ce duce înapoi la stele.

* Aveam atâtea idei şi începusem să fiu fericită în umbra cuvintelor, dar acum am nevoie de un strop de linişte, să adorm lacrimile, apoi mă întorc să ne bucurăm, împreună, de viaţă... *
Să nu fiţi trişti niciodată!

5 comentarii:

  1. Iti doresc sa treci cu bine de aceasta bariera a tristetii si sa te gandesti ca toti suntem trecatori si ceasul despartirii poate veni oricand peste noi.Dumnezeu sa-ti intareasca pasii si inima.
    Sincere condoleante Aris draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Elena!
    Nu pot accepta atat de usor moartea, poate nu sunt suficient de inteleapta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa-ti fie stropul de liniste plin de caldura si alinare.
    Eu am o vorba; timpul le rezolva pe toate. Ai incredere!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt sigura ca femeia minunata pe care o cunosc virtual este plina de intelepciune, este puternica si poate trece peste aceste momente grele. Toate sunt incercari de la bunul Dumnezeu, care sunt testul nostru de viata. Ganduri bune, si sincere condoleante. Este o invatatura care spune: "Ceea ce pe om nu-l distruge , il intareste"

    RăspundețiȘtergere
  5. Condoleanţe.
    FII TARE,ARIS!Timpul va estompa din durere chiar dacă rana nu se va vindeca niciodată.
    Oricând ai nevoie de un prieten,sunt la un click distanţă.
    ID-ul meu de mess e acelasi cu adresa de e-mail.
    O îmbrăţişare MAREEEEEEEEEE!

    RăspundețiȘtergere