fără iluzii...

Azi îmi anunţ toamna,
ce a crescut aripă
să-mi echilibreze conştiinţa,
că intru în iarnă
cu o floare de mac la ureche.

Îmi voi aresta lacrima
în albastru cu gratii al ochilor
şi voi canta cu toată durerea
despre ieri,
despre ce-a fost,
despre o vreme.

Mirarea nu are loc în gând,
ţipătul nu are cuib în suflet,
trăirile sunt riduri la vedere.

Şi voi aştepta destinul
de mâine,
de anul viitor,
dintotdeauna,
să mă ducă la capăt de drum.