luni, 15 noiembrie 2010

Stapâna gutuilor

Tuşa Paraschiva era vecina noastră!
Cum venea luna octombrie îi scoteam cepurile din scândura gardului şi fiecare din cei 20 de amatori de gutui, cu rândul, treceam zilnic si inspectam cât de coapte sunt.
Tuşa era batrână, văduvă şi trăia singură.
Avea o casuţă mică, învelită cu stuf, cu doua ferestre surori şi uşa vopsite albastru. Prispa căsuţei era lipită cu lut roşu. Gutuiul încărcat de fructe din colţul casei întregea peisajul de toamnă ce se revărsa din bătătura vecinei. Gutui care ne fermecau ochii si nasurile şi după care tânjeam, pentru că în zona aceea nu erau astfel de fructe.
Râdea căsuţa curată în lumina galbenă a gutuilor!

Seara, când veneam de la şcoală, treceam pe lângă gard şi ne alegeam câte o gutuie cu voce tare si aducând laude fructului ales. Tuşa ne auzea, pentru că era bătrână dar nu şi surdă, ieşea la portiţă şi ne certa arţăgoasă:
-Plecaţi împieliţaţilor, iar a-ţi pus gând rău gutuilor? La Crăciun, când veniţi cu colinda, ce o să vă dau?
Noi, supăraţi că am fost făcuţi de ruşine începeam sa urlăm în cor:
-Baba Chiva,
Î-ţi mâncăm coliva!
Ea răspundea îndrăcită:
-Când oi muri am să las cu limbă de moarte să-mi facă sicriul din lemnul gutuiului, netoţilor.Să văd atunci la ce vă mai zgîiţi şi de unde o să mai primiţi gutui de Crăciun!
Ne luam tălpăşiţa şi înghiţeam în sec, dar in mintea noastră ştiam că bătrâna avea dreptate.
În aşteptarea Crăciunului, 20 de copii după rugăciunea de seară îl implorau pe Dumnezeu să aibă grijă de sănătatea tuşei Chiva. Aşa eram siguri că gutuile care se odihneau la ferestrele albastre ale căsuţei, pe pat de crenguţe de mentă, le primeam răsplată pentru colindele care vesteau bucuria Naşterii.
...Atunci mâncam cele mai parfumate şi mai dulci gutui din lume!...

5 comentarii:

  1. Cat de frumos si emotionant.Mereu reusesti sa imi aduci aminte de copilarie,sa ma consider chiar eu unu din personaje si sa imi imaginez lucrurile exact asa cum le povesteti.Foarte frumos.Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Râdea căsuţa curata în lumina galbenă a gutuielor ... ce faina imagine ... si cea de sfarsit de asemenea

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa poveste!Esti I.Creanga in varianta feminina.Scoate o carte cu povesti Aris!

    RăspundețiȘtergere
  4. Faina poveste! Ai mare har la povestit draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea prietenă, nu-mi dai şi mie o gutuie?
    Stilul tău de-a povesti, este identic cu cel al lui Tataia(tatăl mamei, Dumnezeu să-l odihnească). Îl ascultam ore-n şir, fără să mă plictisecs!
    Creangă? Era copil în comparaţie cu voi doi.
    O îmbrăţişare mare, din tot sufletul.

    RăspundețiȘtergere