miercuri, 29 ianuarie 2014

Nichita Stănescu - Cântec de iarnă            


Eşti atât de frumoasă, iarnă!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarnă!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru

şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii

câte doi,
câte patru.

 

3 comentarii:

  1. Vis de Iarnă în retina lui N.Stănescu.Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ao passar pela net afim de encontrar novos amigos e divulgar o meu blog, me deparei com o seu que muito admiro e lhe dou os parabéns, pois é daqueles blogs que gostaria que fizesse parte de meus amigos virtuais.
    Pois se desejar visite o Peregrino E Servo. Leia alguma coisa e se gostar siga, Saiba porém que sempre vou retribuir seguindo também o seu blog.
    Feliz Ano Novo.
    Minhas cordiais saudações, e um obrigado.
    António Batalha.
    http://peregrinoeservoantoniobatalha.blogspot.pt/

    RăspundețiȘtergere