miercuri, 23 noiembrie 2011

alter ego

în cochilia ce-mi poartă sufletul
prin lume
se ascund gândurile
ca melcii
de lumina soarelui
uneori
din gânduri cresc poveştile

cum cresc crengile pe trunchiul copacilor
în marea din ochiul stâng
se oglindeşte răsăritul
în marea din ochiul drept
apusul
nu plâng nu râd
de teamă
să nu sece mările
păcatul mă ispiteşte
unduindu-şi trupul de sirenă
printre stelele nopţii
zbor mă înalţ şi ard
pe rugul iubirii
mă reîntrupez în fiecare zi
o dată cu zorile
sunt un soldat singuratic păzitor al clipei

la frontiera cu veşnicia

2 comentarii:

  1. Curăţenia sufletului afectată de scamele colorate ale vieţii mai trebuie
    smerită măcar uneori de către Puterea izvorâtă din harul Dumnezeiesc.
    Splendide versuri iar tu draga mea Aris,esti foarte frumoasa cu niste ochii patrunzatori.
    Un sfarsit de saptamana senzational iti doresc si te imbratisez drag,Lumina mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că ai trecut pe aici, Minune!
    Multă sănătate şi gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere