sâmbătă, 17 septembrie 2011

gând tomnatic

copacii lăcrimează galben

stropi de culoare pierduţi

din pensula pictorului timp

cu inima bob de strugure

strivit în dinţii toamnei


risipă de aur

în calea iubirilor

ce nuntesc

cu vin nou şi cântece vechi


Un comentariu:

  1. Minunate versuri!
    Razele soarelui sunt mai palide si deabia se zaresc pe dupa unerii copacilor. Globul aurit al acestuia se intristeaza cu fiecare clipa ce trece si parca si-ar exprima parerea de rau pentru ca in curand nu va mai putea sa ne bucure si totodata sa ne aline sufletele.
    Covorul de frunze moare fosneste sub picioarele trecatorilor ce sunt din ce in ce mai rari.
    Serenada greierilor din timpul verii a amutit. Ei se adapostesc sub covorul multicolor de frunze. Din cand in cand cate o veverita jucausa sare dintr-un copac intr-altul adunand ghinde pentru a-si face provizii pentru iarna.
    Un sfarsit de saptamana precum ti-l doresti fie draga mea Lumina!

    RăspundețiȘtergere