joi, 4 august 2011

Între ieri şi azi

Dacă ieri alergam pe pământ,
Azi am încercat mersul prin stele,
Credeam că e suficient să vreau
Şi cerul va sta la picioarele mele.

Dacă ieri fluieram prin păduri,
Azi am încercat un tril de ciocârlie.
Nu ştiam nici să cânt, nici să zbor,
Să imit o pasăre de câmpie.

Dacă ieri aveam douăzeci de ani,
Azi mi-am dorit să se poată
Să mă întorc, să mai fiu ce am fost,
Să fiu tânără încă o dată…

11 comentarii:

  1. Se spune că trebuie să-ți dorești cu adevărat, și tot Universul conspiră la îndeplinirea dorințelor... sper să ți se îndeplinească toate dorințele, căci ești minunată, dragă Aris!

    RăspundețiȘtergere
  2. si daca intoarcerea in timp presupune abandonarea experientei acumulate de-a lungul vietii?

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce nu?
    Mie imi plac întoarcerile în timp...uneori mult de tot.
    O zi frumoasa draga mea Aris!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Deniza asta o spune domnul Coelho in Alchimistul, dar... viata...
    Nu sunt chiar atat de minunata, am si eu momentele mele de stralucire...
    Cu bine, Deniza!

    RăspundețiȘtergere
  5. Patrick,chiar si cu acest risc, mi-l asum cu placere! Oricum, daca sufletul e acelasi, nu am de ce sa ma tem.

    RăspundețiȘtergere
  6. Elena, noi visatorii avem talentul de a face disectie pe propria noastra viata. E frumos, e o resetare si o reintinerire a sufletului.
    O zi minunata, Doamna Draga!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred că ai nevoie de o reîntinerire a sufletului, pentru că sufletul tău pendulează între copilărie şi tinereţe.
    Aici, la tine, mă simt acasă.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lacrima, de aceea poezia mea se numeste intre ieri si azi... adica intre copilarie si tinerete.
    Cu tineretea sunt cam pe ultima suta de metri, deci mai acumulez...
    Ma bucur ca ma citesti si ai ramas fidela blogului meu...
    Sa auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Îmi plac versurile tale.
    Si eu cred ca tu mereu vei zbura...
    Fiecare vîrstă are specificul ei, are frumuseţea ei. Şi cu toate acestea, cînd suntem mici ne dorim să fim mari, iar cînd ajungem mari ne dorim să fim din nou copii. Asta pentru că tot ceea ce nu este al nostru sau tot ceea ce ne este interzis ne tentează. Cînd suntem mici ne tentează să nu dormim la prînz, să mîncăm multe dulciuri, să mergem pe tocuri, să ne fardăm şi asta pentru că suntem dornici să experimentăm jocuri noi, jocuri ale celor mari.

    În copilărie jocul este centrul universului nostru. Dar timpul trece şi jocurile devin din ce în ce mai serioase. Astfel că, in tinereţe, jocul cel mai dorit de fiecare dintre noi este cel al iubirii. Şi crescînd prin iubire fiinţa noastră descoperă înţelepciunea. Aşa că, la bătrîneţe jocul preferat devine cel al reflectării asupra întregului joc al vieţii.

    Deşi specifică copilăriei bucuria jocului trebuie să ne încînte pe tot parcursul vieţii, altfel sufletul nostru are tendinţa să adoarmă.

    Cu un suflet viu însă bucuria jocului e exersată în copilărie, regăsită în acţiunile tinereţii şi contemplată în meditaţii la bătrîneţe.

    „Copilul rîde :
    «Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul !»

    Tînărul cîntă :
    «Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea !»

    Bătrînul tace:
    «Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!»”

    (Trei feţe, Lucian Blaga)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ramai tânără mereu și călcătoare de nori, asa cum prințesele mersului pe aer pot orice, atâta timp cât timpul le permite. M-a bucurat sincer acest poem și va felicit pentru el!

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Muscalu, va multumesc de lectura!
    Sunt o mare onoare, pentru mine, aprecierile dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere