vineri, 12 octombrie 2012

egoism

 am aruncat aripile în iarba arsă a toamnei
gândurile au rămas închise
după zăbrele 

(nu mai vreau să călătorească 
în jurul lumii
sunt condamnate în același trup
cu sufletul)


am aruncat aripile în iarba arsă a toamnei




7 comentarii:

  1. Aris, draga mea, ridică-ţi aripile şi lasăte dusă pe murmurul apei si pe sărutul zorilor..
    Cu îmbrăţişări, de la Vrancea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Elena, astept sa mi creasca altele.
    Lumina in viata si frumos in suflet.
    Cu drag...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu aripile sufletului...
    Întinse pe bolta eternului cer,
    Şi luna se-aprinde cu a ei strălucire,
    Şi astăzi şi măine, magia-i la fel.
    Am complectat putin la poezia de Loredana Visovan
    Te imbratisez si te pup cu drag, Lumina mea sufleteasca si, te mai astept pe blogul meu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru invitatie, Minune! Maine, promit solemn, imi fac timp si te vizitez. Sanatate si sa auzim numai de bine!

      Ștergere
  4. Cand ai timp te rog sa intri si pe cel al doilea blog al meu,sa vedem ce parere ai despre cateva articole pe care le-am scris in ultimul timp...te imbrăţisez şi te pup draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc pentru gânduri, Aris!

    Gândurile nu ar trebui să fie închise niciodată, măcar ele să aibă libertate deplină.

    Doar bine de la noi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoasa surpriza, Geanina! Cat despre ganduri o anumita disciplina nu le face rau, asa vor fi mai realiste.

      Sa auzim numai de bine!

      Ștergere