marți, 13 septembrie 2011

Femeia care aduce furtuna

Soţului meu drag

am fugit în braţele tale

dezertând dintr-o iubire imposibilă

am izbit uşa de perete şi

m-am cuibărit lângă inimă

te confundasem cu stejarul

din grădina bunicilor

acolo unde copilăria

îşi ascundea lacrimile

venirea mea a adus
nori întunecaţi de furtună

fulgere şi trăsnete

dar braţele tale au făcut zid

iubirea ta acoperiş

pentru ca nimic din toate acestea

să nu mă mai atingă

În ziua când a răsărit soarele
am vrut sa iau lumea la pas

în căutarea fericirii

tu nu ai putut supravieţui

fără femeia care aduce furtuna
şi m-ai încoronat regina

colţişorului tău de cer

4 comentarii:

  1. Iubirea matura se atinge foarte greu si presupune maturitate spirituala, dar in acelsi timp merita orice efort caci face posibila exprimarea fiintei noastre la cele mai inate niveluri, adica exprimarea minunatului si a sublimului din propria fiinta.

    Frumoase,profunde sincere randuri...imi plac.
    O seara minunata sa ai Lumina mea draga!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cadar draga, multumesc de lectura!

    RăspundețiȘtergere
  3. O minunatie de poezie.... mai vrem mai vrem!

    RăspundețiȘtergere
  4. Superba poezia!Rezoneaza cu toamna aceasta de vara tirzie!:))

    RăspundețiȘtergere