marți, 19 aprilie 2011

O fi bine?

De la o vreme sufăr de insomnie...
Ca un paradox, cu cât sunt mai obosită cu atât dorm mai puţin. După trei-patru ore de somn mă trezesc şi ies la plimbare. Nu, nu prin oraş, prin gând!

V-aţi plimbat vreodată prin gândurile voastre?
Noaptea, la ceas de taină când oraşul e tăcut, am descoperit că e plăcut să rememorez amintiri, să-mi refac viaţa punând cap la cap întâmplări şi vârste. Probabil acesta este motivul pentru care am început să scriu, dar odată scrise amintirile se ascund.

E adevărat că mă eliberez dar... parcă rămân singură...

Un comentariu:

  1. Da noaptea amintirile zboară prin mintea mea, nestingherite iar sentimentele infloresc,cu creionul sufletului imi reproiectez viata si apoi, toate se transforma in cuvinte scrise ceea asa singurătatea e mai usor,de suportat ce ziua nu prea e posibil.

    RăspundețiȘtergere