marți, 19 octombrie 2010

Ţiganii de altădată

Primăvara sub coama dealului, undeva la marginea satului, se ridicau corturile ţiganilor.
Nimeni nu-i vedea când veneau.Apăreau odata cu rândunelele!
Într-o dimineaţă soarele răsărea din spatele celor 7 corturi.Niciodată mai multe, niciodată mai putine.
La şcoală vestea circula de la o clasă la alta până exploda în curte prin gura unui nătăfleţ guraliv:
- Au venit ţiganii! Au venit ţiganii!
Şi nasurile noastre începeau să adulmece vacanţa...

Ţiganii erau îmbrăcaţi în pantaloni şi veste negre, cu cămăşi roşii şi pălării negre pe cap. Purtau părul lung si mustăţi stufoase.
Ţigăncile aveau toate fuste şi bluze roşii, înflorate din acelaşi material, cu multe codiţe împletite şi bănuţi prinşi în împletitura codiţelor, basmale imprimate cu flori mari colorate pe umeri şi picioarele goale...
Desculţe, frumoase şi vesele ca primăvara!

Acolo, la marginea satului începeau să se gospodărească.
Ţiganii toată ziua ciocăneau la oale si cazane, făraşe şi ibrice, iar tigăncile spălau rufele în pârâul care trecea la 20 de metri de reşedinţa lor, iar cele mai în vârstă făceau mâncare.
La sfârşit de săptămînă ţigăncile umblau prin sat să vândă obiectele meşterite de ţigani.
Nu le dadeau scump şi primeau la schimb: făină, săpun de casa, fructe, porumb, vin orice ar fi putut să ofere un gospodar din bătătura lui.
Jucăuşe şi pline de viaţă înfrumuseţau satul. Flori sălbatice de câmp aducătoare de noroc!
Nu am auzit oamenii din sat să se plângă vreodata de comportamentul ţiganilor. Ne mai speriau pe noi, copiii, să nu mai umblăm noaptea că ne fură ţiganii... altfel, nu avea nimeni nimic de împărţit cu ei.

În serile călduroase de vara petreceau în jurul focurilor pană spre dimineată.
Cine nu a vazut cum dansează o ţigancă frumoasă într-un decor cu focuri, corturi , puradei şi ţigani înfierbântaţi?
Vorbeam devreme cu copiii de pe stradă, ne adunam vreo 20 şi porneam pe întuneric să ne convingem de măiestria tigăncilor în ale dansului. Ochi de licurici curioşi licăreau în noaptea de la graniţa împărăţiei ţiganilor. Nu ne apropiam prea mult, dar sunt convinsă că ei ştiau că suntem acolo, când ne simţeau legau câinii şi dansau mai cu foc si parcă, mai frumos!
Ne plăcea melodia, iar textele cântecelor erau în ţigăneşte o limbă misterioasă si dură pentru urechile noastre. Se învârteau în rotocoale colorate fustele ţigăncilor si nori de praf se ridicau din tărâna bătută de tălpile lor goale.
Cântecul ţinea ore întregi şi tigăncile care oboseau erau înlocuite de tigăncuşe tinere şi iuţi...
Când ne plictiseam o ştergeam încet, umbre bombănitoare în noapte, fericiţi că am avut curajul să ne apropiem de teritoriul interzis al nomazilor.

Trecea vacanţa...
Începea şcoala şi într-o zi auzeam că au plecat ţiganii.În urma lor rămânea doar vatra arsă a focurilor. Atat!. Curat, linişte, pustiu...
Plecarea ţiganilor vestea prima ninsoare.

10 comentarii:

  1. Foarte frumos.Mi-am amintit ca si la mine in sat,cand eram eu mica,veneau tiganii si era aceiasi atmosfera pe care ai descris-o tu.Cand citeam imi inchipuiam ca sunt iar copila si traiesc acele momente din nou.Felicitari pentru felul in care scrii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrii atat de frumos! N-ai vrea sa vii pe Amprente Literare? La mine pe blog este in dreapta emblema unde trebuie sa dai click!
    Hai, te astept!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu sunt fascinata de cultura țiganilor si imi pare rau pentru cei care sunt seriosi si sunt bagati in aceleasi oala cu cerșitorii,cu cei care fura etc.Inca odata ai dovedit ca esti o talenta scrietoare de povesti...inspiaratie buna mai departe,te pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Scri foarte frumos .Acum multe persoane sunt rasiste si nu stiu sa isi dea seama ca fiecare e unic si nu trebuie toti considerati la fel.O seara frumos.

    RăspundețiȘtergere
  5. E simplu.Intri in Cenaclu Amprente si postezi ce crezi tu ca e mai frumos din creatia ta, proza sau poezie , cu diacritice.Membri vor citi si postarile Evidentiate vor vedea lumina tiparului intr-un nou volum al Amprentelor Literare.

    RăspundețiȘtergere
  6. frumoasa povestea tiganilor ..imi aduce aminte de filmul Satra....

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ai trezit amintiri aproape uitate , cu toate ca sunt mereu cuprinsa de mici filmulete din copilarie. Dar povestea cu tiganii este reala si pentru mine ca ace;asi lucruri se intamplau si in satul meu natal. Inima ta este plina de clipe minunate1

    RăspundețiȘtergere
  8. interesante aceste ,,memories,, pacat ca lumea s-a schimbat atat de mult (in rau) si nimeni nu-si mai gaseste cadenta.
    fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dacă am să te rog iarăşi să încerci să scrii o carte...te vei supăra pe mine?
    Puţini oameni au cu adevărat talent! Şi tu, te numeri printre ei.(Ţi-am mai spus-o!)
    Sunt mândră că mă pot număra printre prietenii tăi virtuali.
    O îmbrăţişare

    RăspundețiȘtergere