joi, 19 august 2010

...o lampa din trecut...

*Am gasit in podul casei de la tara, o lampa de gaz...
Superba...
O lampa de sticla cu picior pe care mi-o amintesc vag din vremea primei copilarii... Nu stiam ca ea mai exista si o uitasem... Acum parca am descoperit o comoara...
Ma bucur ca de cel mai pretios dar, ma bucur pentru ca am descoperit secretul tineretii fara batranete...

*In satul in care m-am nascut s-a introdus lumina electrica in jurul anilor 1970, dar bunicii, traditionalisti si putin neincrezatori, obisnuiti cu lampa, au folosit-o si pastrat-o inca vreo 3 ani... Asa ca mintea mea de copil isi aminteste de magica clipa cand lampa minunata transforma casuta bunicilor in regatul povestilor...

*Am descoperit martorul vremurilor de altadata si cred ca CINEVA a dorit ca eu sa o regasesc acum cand sufletul meu chinuit cauta sa reinoade legatura cu trecutul...
...Caci, nicaieri nu ma simt mai bine decat in lumea amintirilor si nimic nu ma face sa gandesc frumos, asa cum o face inventarierea oamenilor dragi, plecati pentru totdeauna...

Acum trecutul e oglinda in care se reflecta lumina unei lampi de sticla, candela a unei vieti in deriva!

8 comentarii:

  1. Frumos! Ma bucur pentru tine Aris ca ai regasit lampa de sticla. Se spune ce tot ce e vechi este si frumos. Si intr-adevar cand gasesti un obiect mai vechi te face sa te bucuri de fiecare clipa din viata ta. Si asta pentru ca ai descoperit cat a putut evolua lumea fara sa ne dam seama!

    RăspundețiȘtergere
  2. De cand am gasit-o, am adus-o la oras si o tin la loc de cinste in casa... e trecutul si copilaria de care nu ma pot rupe niciodata...
    in zbuciumul cotidian, am mai gasit un motiv de bucurie simpla si trebuia sa o impartasesc cuiva...
    Bine-ai venit in lumea mea,Pifuneata! Dragut nume...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ieri, căutam prin oraş o aplică pentru cămăruţa în care locuim şi singura care mi-a plăcut a fost una gen felinar. Iubi a spus că exagerez şi n-am luat-o.
    Fără trecutul din străfundurile sufletului nostru, nu am exista. Nu ar fi prezentul şi nu am putea privi spre viitor.
    Ciudat ar fi să avem acelaşi sat al bunicilor!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Parintii mei au avut un pisoi cu alb si negru frumos foc pe care l-au numit Pif. Mi-a placut atat de mult de el, incat mi-am facut un Id dupa el si apoi s-a nascut si Blogul..Doream ca prin simpla rostire sa il am mai aproape:))Asa s-a nascut Pifuneata draga Aris!

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti multumesc pentru vizita Aris
    Imi plac lucrurile vechi... mereu am fost fascinata de orice lucru gasit, peste care au trecut ani.
    e bine ca ai unde cauta...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit blogul intreg Aris, si-mi place despre tine. \

    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru @ea
    Bine ai venit in lumea mea!
    Vreau sa gandesc frumos si sa am cititori virtuali care sa ma inteleaga...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulţumesc de vizită Aris.
    "Acum trecutul e oglinda in care se reflecta lumina unei lampi de sticla, candela a unei vieti in deriva!"
    Frumoase gânduri din copilărie..
    Să ai un weekend excelent!
    Te pup şi îmbrăţişez cu drag!

    RăspundețiȘtergere